13 iun. 2012

Infractiune / infractori – notiuni generale


Prezentarea, pe scurt, a unitatii de infractiune, a pluralitatii de infractiuni, a pluralitatii de infractori.

Unitatea de infractiune
A. Unitatea naturala

1. Infractiunea simpla – unitate de obiect; unitate de actiune / inactiune; unitate de obiect pasiv; o singura forma de vinovatie.

2. Infractiunea continua – actiunea / inactiunea ce constituie elementul material al laturii obiective se prelungeste in chip natural, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare (cunoaste un moment al consumarii si unul al epuizarii)

3. Infractiunea deviata:
a) prin devierea infractiunii (greseala faptuitorului in executarea actiunii) spre un alt obiect sau alta persoana (aberratio actus);
b) prin savarsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect din eroarea faptuitorului cu privire la persoana sau obiectul vizat (error in persona)
 
B. Unitatea legala (prin vointa legiuitorului)

1. Infractiunea continuata – pluralitate de acte de executare; unitate de subiect activ; unitate de hotarare (rezolutie) infractionala si unitate de continut al infractiunii (fiecare actiune realizeaza continutul aceleiasi infractiuni) – savarsita de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale a unor actiuni / inactiuni ce prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni;
- cauza de agravare a pedepsei

2. Infractiunea complexa (legala) – cuprinde in continutul sau ca element constitutiv sau ca o circumstanta agravanta o actiune / inactiune ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.
a) infractiunea complexa forma tip (propriu-zisa): talharia, ultrajul
b) infractiunea complexa ca circumstanta agravanta (calificata)
Complexitatea naturala – de exemplu, omorul: cuprinde in continutul infractiunii atat tentativa la aceasta infractiune cat si loviturile

3. Infractiunea progresiva – dupa atingerea momentului consumativ corespunzator, fara interventia faptuitorului, infractiunea isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave (vatamarea corporala, inclusiv cand e savarsita din culpa)

4. Infractiunea de obicei (de obisnuinta) – continutul infractiunii se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta, indeletnicirea faptuitorului (cersetoria, vagabondajul)

PLURALITATEA   DE  INFRACTIUNI

1. Concursul de infractiuni – consta in savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru una dintre ele.
Conditii: doua sau mai multe infractiuni; unitate de subiect activ; savarsirea infractiunii mai inainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru una dintre ele; infractiunile savarsite, sau cel putin doua dintre ele, sa poata fi supuse judecatii;
- concursul de infractiuni ia nastere prin savarsirea de infractiuni si se stabileste cu ocazia judecatii.
Forme:
a) concurs real (material) – savarsirea a mai multor infractiuni ca urmare a mai multor actiuni / inactiuni
     a.1. concurs real simplu – legatura intre infractiuni e faptuitorul (infractiunile sunt savarsite de aceeasi persoana);
     a.2. concurs real calificat (caracterizat sau cu conexitate) – exista mai multe legaturi intre infractiuni (conexitate topografica, cronologica, consencventionala – infractiune savarsita pentru a ascunde savarsirea altei infractiuni – etiologica – infractiunea e savarsita pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni)

b) concurs ideal (formal) – concursul printr-o singura actiune / inactiune ce intruneste elementele mai multor infractiuni

2. Recidiva – consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

a) Recidiva postcondamnatorie:
   a.1. recidiva mare postcondamnatorie;
   a.2. recidiva mica postexecutorie.

3. Pluralitatea intermediara de infractiuni (seamana cu recidiva postcondamnatorie) – situatia in care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o infractiune, savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva postcondamnatorie ori cu privire la forma de vinovatie a infractiunilor comise ori cu privire la gravitatea acestora.
Conditii:
a) condamnarea definitiva e la pedeapsa inchisorii de 6 luni sau mai mica ori amenda;
b) condamnarea definitiva e pronuntata pentru o infractiune savarsita din culpa;
c) pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune savarsita e amenda sau inchisoarea mai mica de un an;
d) noua infractiune e savarsita din culpa

Neindeplinirea conditiilor prevazute pentru recidiva postcondamnatorie, atat cu privire la primul termen cat si cu privire la al doilea termen, conduce la realizarea unei pluralitati intermediare.

Condamnarea definitiva pentru infractiunea anterioara si noua infractiune comisa au fost denumite termeni ai recidivei.
Primul termen al recidivei consta intotdeauna intr-o condamnare definitiva la o pedeapsa privativa de libertate iar cel de-al doilea termen consta in savarsirea din nou a unei infractiuni.


Condamnari care nu atrag starea de recidiva:
- infractiunile savarsite in timpul minoritatii;
- infractiunile savarsite din culpa;
- infractiunile amnistiate;
- faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare.

PLURALITATEA DE INFRACTORI

Prin pluralitate de infractori e desemnata situatia in care mai multe persoane coopereaza in vederea comiterii unei infractiuni (cel putin unul dintre participanti trebuie sa fi savarsit fapta cu vinovatie – fie in calitate de autor, instigator sau complice)

A. Pluralitatea naturala (sau necesara) – cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei e ceruta de insasi natura acesteia (exemplu: bigamia, incestul – la care sunt necesare doua persoane; infractiunile se mai numesc bilaterale – alt exemplu: subminarea puterii de stat, incaiererea – infractiuni ce presupun participarea mai multor persoane.

B. Pluralitatea constituita – mai multe persoane se grupeaza pentru savarsirea de infractiuni; e incriminata ca infractiune de sine statatoare (exemple: complotul, asocierea pentru savarsirea de infractiuni)

C. Pluralitatea ocazionala (participatia penala) – numarul de persoane care participa la savarsirea faptei e mai mare decat ar fi necesar potrivit naturii faptei; fiecare participant e considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde penal in functie de contributia adusa la savarsirea infractiunii

1. Atitudinea psihica a participantilor:
a) participatie proprie (propriu-zisa sau perfecta) – toti participantii actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie: intentie sau culpa; autorul actioneaza intotdeauna cu intentie;
b) participatia improprie (sau imperfecta) – participantii nu actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie – unii din intentie, altii din culpa; unii din intentie si altii fara vinovatie; autorul actioneaza din culpa sau fara vinovatie.
Aceste doua forme de participatie sunt consacrate in codul penal.

2. Contributia participantilor:
a) autor (presupune cooperarea si a altor persoane) / coautori (nu presupune cooperarea si a altor persoane) – executarea directa si nemijlocita a faptei;
b) instigator – activitatea de determinare la comiterea unei fapte;
c) complice – activitatea de inlesnire, de ajutare la savarsirea faptei.
(reglementarea e amanuntita in legislatia penala)

3. Importanta contributiei participantilor:
a) participatie principala – prin contributia participantilor se realizeaza continutul infractiunii;
- e specifica autorilor si coautorilor;
b) participatia secundara – contributiile participantilor nu se inscriu in realizarea actiunii sau incatiunii ce reprezinta fapta incriminata;
- caracteristica instigatorilor si complicilor

Formele principale de participatie sunt considerate: coautoratul fata de instigare si complicitate; instigarea fata de complicitate.
Infractiunile savarsite din culpa sunt susceptibile numai de participatie improprie.

Autorul infractiunii e persoana care savarseste singura, direct si nemijlocit o infractiune pentru care a luat singura hotararea infractionala si nu a fost sprijinita la executarea infractiunii de nici o persoana. Se mai numeste “autor material” pentru ca executa actiunea tipica ce constituie elementul material al infractiunii.
Sub raport subiectiv, autorul actioneaza intotdeauna cu intentie – in cazul participatiei proprii; in cazul participatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie.
Autoratul e forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala; presupune cooperarea si a altor persoane, la comiterea infractiunii, in calitate de instigatori, de complici. Fara aceasta forma de participatie (autorat) nu exista nici instigatori, nici complici.

Complice – participant la savarsirea infractiunii; e persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta, sau ca va favoriza pe faptuitor chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Complice poate fi orice care indeplineste conditiile generale pentru a fi subiect activ al infractiunii si se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, insa la stabilirea pedepsei se tine seama de contributia sa la savarsirea faptei.
Complicitate – forma a particiatiei penale ce consta in fapta unei persoane care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
In raport de natura sprijinului acordat de complice complicitatea poate fi:
- materiala – consta in sprijinul material acordat la savarsirea infractiunii prin procurarea mijloacelor necesare comiterii faptei, acordarea de sume de bani, inlaturarea unor obstacole materiale etc;
- morala – consta in acte de sprijinire pe linia laturii psihice, prin inatarirea hotararii infractorului de a savarsi infractiunea etc;
In raport cu timpul in care e dat, poate fi:
- anterioara – consta in acte de sprijin acordate autorului inainte de savarsirea faptei, care inlesnesc executarea ei;
- concomitenta – actele de contributie sunt concomitente cu savarsirea infractiunii.
Se mai face distinctie intre complicitatea nemijlocita, complicitate mijlocita (sprijin acordat prin intermediul altui participant si poate fi complicitate la instigare, complicitate la complicitate etc), complicitate prin actiune, complicitate prin inactiune s.a.

Instigare – actiunea prin care o persoana determina, cu intentie, o alta persoana sa savarseasca o infractiune; este o forma a participatiei penale.
Poate fi:
- simpla – cand s-au folosit fata de instigat mijloace imateriale de convingere (rugaminti, indemnuri etc.);
- calificata – cand mijloacele folosite sunt de corupere (promisiuni de daruri sau alte foloase, ca exemple);
- directa – cand se indica instigatului ce anume infractiune sa savarseasca;
- indirecta – cand nu se indica in mod direct si explicit ideea savarsirii faptei, ci indirect, provocand la instigat o stare de spirit care face sa nasca in mintea sa hotararea de a savarsi infractiunea.
Se mai face distinctie intre instigarea individualizata, instigarea publica.

Bibliografie
Drept penal roman, Constantin Mitrache, Ed, Sansa SRL, 1997;
Dictionar explicativ si practic de drept penal si procesual penal, colectiv, Ed National, 1997

Nota:
Continutul acestui material nu epuizeaza toate aspectele cu privire la acest subiect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu