15 aug. 2013

Sedinta de informare privind medierea – consideratii

Actualizare luna mai 2014
Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

Obligativitatea participarii la sedintele de informare privind medierea a fost declarata neconstitutionala.
Judecatorii Curtii Consitutionale au admis in data de 7 mai, cu unanimitate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate a doua articole din Legea 192∕2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Primul articol declarat neconstitutional: art.2 al. 1 - dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Al doilea articol: art. 2 al. 1 indice 2 - instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop.

Obligativitatea prezentarii la sedinta de informare privind avantajele medierii si respingerea actiunilor de catre instanta in situatia in care nu se depune procesul verbal / certificatul care dovedeste prezenta la sedinta de informare sunt neconstitutionale.
Decizia este definitiva si general obligatorie.

Aceasta decizie nu va afecta posibilitatea instantei, cand considera necesar, de a recomanda partilor sedinta de informare si / sau de a le indruma catre soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, conform art. 227 al. 2 din noul Cod de Procedura Civila.
Pe scurt: in cauzele civile sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu (mai) este obligatorie.

Una dintre formele Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator prevedea ca partile pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv in materie penala dar a urmat Legea nr. 255 / 2013 pentru punerea in aplicare a Noului cod de procedura penala (Monitorul Oficial, nr. 515, din 14 august 2013) prin care este abrogata dispozitia care stabileste ca sedinta de informare privind medierea este obligatorie in cauze penale, dispozitia de abrogare fiind in vigoare de la 1 februarie 2014.
Pe scurt: in cauzele penale sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu este obligatorie.

Atentie! Sedinta de informare privind medierea este diferita de sedinta de mediere. Nici sedinta de mediere nu este obligatorie dar poate fi sugerata inclusiv de instanta de judecata, in anumite cauze, insa nu e obligatoriu ca partile sa accepte - cel putin deocamdata.
                                                                      ***
                                                              ***         ***
Incepand cu data de 1 august 2013 informarea privind medierea este obligatorie si este (relativ) gratuita.
In sedinta de informare privind medierea, mediatorul (sau alta persoana abilitata prin dispozitiile legii) explica partilor scopul, limitele si efectele medierii, precum si avantajele acestei proceduri.
Pentru dosarele aflate deja pe rolul instantelor - inainte de 1 august 2013 - procedura privind informarea asupra medierii nu este obligatorie dar partile pot opta pentru stingerea litigiului prin mediere.

Reclamantul este cel obligat sa parcurga aceasta procedura a sedintei de informare privind medierea si paratul este liber sa ii dea curs sau ba. Totusi, daca paratul este de acord, in instanta, cu sedinta de informare si ulterior nu ii da curs - refuza sa se prezinte la invitatia reclamantului - poate primi o amenda judiciara conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f  din codul de procedura civila.
In plus, daca paratul, va dori sa faca o cerere reconventionala - actiune care echivaleaza cu o cerere de chemare in judecata si care ii confera paratului calitatea de reclamant - va trebui sa se prezinte la sedinta de informare privind avantajele medierii pentru ca va avea, practic, dubla calitate: de parat si de reclamant.

Informarea privind avantajele medierii poate fi facuta si de avocat, procuror, judecator, consilier juridic, notar (Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG nr.4/2013) si nu doar de mediator.
Reclamantul va trimite paratului invitatia la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Paratul se poate prezenta - dar nu e obligat sa accepte o eventuala stingere a litigiului prin mediere - sau e liber sa nu dea curs invitatiei si sa astepte termenul pentru judecarea cauzei ininstanta.

La sedinta de informare pot fi prezenti si avocatii partilor sau numai avocatii - daca au mandat in acest sens. Se intelege faptul ca acei clienti care mandateaza avocatul sa ii reprezinte la sedinta de informare stiu exact ce doresc si isi mandateaza reprezentantul in acest sens. Exista unele pareri conform carora sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu isi atinge scopul daca partile isi mandateaza avocatul dar, in logica lucrurilor, consider ca astfel de pareri sunt subiective.

Reclamantul trebuie sa comunice mediatorului, in vederea trimiterii invitatiei catre cealalta parte, care este obiectul litigiului. Daca in care in termen de 15 zile paratul nu da curs invitatiei, atunci se considera informat numai reclamantul si se va emite procesul verbal necesar in instanta pentru ca cererea sa nu fie respinsa ca fiind inadmisibila.
Daca paratul da curs invitatiei - se prezinta la sedinta de informare la data si ora stabilite in invitatie - atunci se considera ca are loc informarea ambelor parti si se va emite (gratuit) certificatul de informare.
Daca dupa informarea partilor asupra avantajelor medierii acestea doresc sa demareze procedura medierii si ajung la un acord - total sau partial - cu privire la litigiu se va incheia acordul de mediere. Acordul de mediere, insa, nu este gratuit, ci se va achita onorariul mediatorului. Acest onorariu este negociabil si se va stabili impreuna cu partile. De regula, onorariul se achita de toate partile, in cote egale dar se poate conveni asupra faptului ca onorariul sa fie achitat numai de una dintre parti.

Observatii
Exista opinii conform carora procedura de informare cu privire la mediere este o procedura prealabila judecarii cauzei in instanta, conform prevederilor cuprinse in art. 193 cod procedura civila care reglementeaza procedurile prealabile. Astfel, se sustine ca instanta nu va putea - din oficiu - pune in discutia partilor neindeplinirea, de catre reclamant, procedurii privind medierea decat in cazul in care aceasta a fost invocata de parat. Adica, in cazul in care paratul nu invoca - la primul termen de judecata -  neindeplinirea procedurii de catre reclamant, instanta nu va putea aplica sanctiunea respingerii cerereii ca fiind inadmisibila.

Pe de alta parte, sunt voci care sustin ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila, ci o obligatie procesuala.
Conform art.31 indice 2 din Legea nr.192/2006 privind medierea: Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile în materiile prevazute de art. 60 indice 1 al.1, lit. a-f.

Consider ca exista o contradictie intre cele doua dispozitii legale: art. 193 c.p.civila si art. 31 indice 2 din Legea nr. 192/2006 deoarece sedinta de informare privind medierea este, practic, o procedura prealabila. Dispozitia privind obligarea instantei la a respinge cererea reclamantului care nu a indeplinit procedura cu privire la informarea asupra medierii ar trebui sa se regaseasca si in dispozitiile codului de procedura civila daca s- a urmarit ca exceptia inadmisibilitatii actiunii sa poata fi invocata din oficiu de instanta.
Consider ca in caz contrar discutia privind procedura despre avantajele medierii nu poate fi pusa in discutia partilor din oficiu (daca aceasta nu a fost invocata de parat).

In sustinerea ideii ca procedura privind informarea nu este o procedura prealabila nu s-au adus argumente suficient de puternice din punct de vedere juridic, ci se sustine ca aceasta procedura tine de obligatiile procesuale ale partilor si instanta e obligata sa aduca la cunostinta partilor ce obligatii au si de aceea poate pune in discutie, din oficiu, neindeplinirea procedurii. In drept, se motiveaza conform dispozitiilor din art. 129 al. 2:
Judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.
Si
dispozitiile art. 131 al.1:
In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 1321 alin. (2) sunt aplicabile.

Observatii:
Judecatorul poate starui mult si bine in toate fazele procesuale ca partile sa se impace dar aceasta nu inseamna ca informarea cu privire la mediere poate fi pusa in discutie din oficiu, sanctionandu-se reclamantul cu respingerea actiunii ca inadmisibila daca nu parcurge etapa de informare cu privire la mediere.
In plus, judecatorul ar putea pretinde si prezenta partilor reprezentate de avocat (sau alta persoana indreptatita) cand acele parti e posibil sa fie la mii de kilometri distanta de locul unde se desfasoara procesul. Bininteles, banuiesc ca instanta va tine cont de asemenea aspecte atunci cand ar pretinde asa ceva.

Tot ceea ce tine de obligatiile partilor - si cu privire la care instanta poate indruma partile - se afla (sau ar trebui sa se afle) in cuprinsul dispozitiilor din codul de procedura civila.

Desi nu s-au implinit 30 de zile de cand procedura privind informarea despre mediere a devenit obligatorie s-a constatat o practica neunitara a instantelor de judecata cu privire la respingerea cererilor ca fiind inadmisibile: unele instante resping cererile pur si simplu si altele admit aceste cereri urmand sa puna - sau nu - in discutia partilor procedura informarii cu privire la avantajele medierii.

Medierea, in sine, este o cale care ar putea conduce la decongestionarea instantelor de judecata dar modul in care a inteles legiuitorul sa o aplice (implementeze) este gresit deoarece mai mult se pierde timp si se impiedica accesul unor justitiabil la justitie. Plus ca sedinta de informare nu e total gratuita; e gratis in sensul ca nu se plateste onorariul mediatorului.

Constitutia Romaniei, art. 21: Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

Poate ca nu se ingradeste accesul liber la justitie, dar consider ca s-a ingreunat si s-au majorat costurile si prin cheltuielile pe care trebuie sa le suporte justitiabilul cu sedinta de informare, dupa ce taxele judiciare de timbru au fost foarte mult majorate (in unele cazuri cu peste 20%).

**
In materia dreptului penal sedinta de informare cu privire la avantajele medierii va deveni obligatorie la data intrarii in vigoare a codului de procedura penala (data preconizata ca fiind februarie 2014).
Medierea in materie penala este posibila si in prezent, pentru acele infractiuni la care impacarea partilor inlatura raspunderea penala (si pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate). De asemenea, e posibila medierea si cu privire la solutionarea laturii civile a unui dosar penal (in cazurile in care partea vatamata se constituie parte in procesul penal si are anumite pretentii de despagubiri).
In cazul in care partile ar alege calea medierii procesul aflat pe rolul instantei penale se va suspenda trei luni, de la data semnarii contractului de mediere.

Vezi si:

14 aug. 2013

Procedura de informare cu privire la mediere



Actualizare luna mai 2014
Sedintele de informare cu privire la mediere nu mai sunt obligatorii nici in cauzele civile si nici in cele penale.

                                                                     ***
                                                               ***       ***


Continutul articolului

  • Procedura de informare
  • Dovada participarii la sedinta de informare
  • Costul sedintei de informare
  • Litigiile in care procedura de informare e obligatorie
  • Ședința de informare privind medierea nu mai e obligatorie în penal

10 aug. 2013

Ordinul de protectie. Violenta in familie.

Cuprinsul articolului

  • Ce se intelege prin violenta in familie
  • Ce inseamna membru de familie
  • Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor
  • Cine emite ordinul de protectie
  • Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie
  • Modalitati in care pot interveni politistii
  • Pedepsirea violentei conjugale
  • Legaturi catre unele acte normative de interes in materie
Prin Legea nr. 25 din 2012 – de modificare si completare a Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie (republicata in luna mai 2012 ) – s-a introdus ordinul de protectie. Acest ordin este, practic, o hotarare judecatoreasca, un document eliberat de instanta la cererea persoanei interesate. Cererea se judeca in regim de urgenta, in camera de consiliu.

Ce se intelege prin violenta in familie (conform legii nr 217):
a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Toate acestea trebuie dovedite de partea abuzata: cu documente medicale, cu martori, cu inregistrari.
Copiii pot reclama si ei violenta in familie. Nu vor fi admisibile probe care necesita timp indelungat deoarece procedura emiterii ordinului de protectie este una de urgenta.

Ce inseamna membru de familie
In intelesul legii, membru de familie inseamna:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Ce se poate obtine prin ordinul de protectie si durata masurilor
Conform dispozitiilor din art. 23, Legea nr. 217/2003, persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre masurile, obligatiile sau interdictiile indicate expres de lege. Ordinul de protectie se poate emite de instanta pentru maximum 6 luni (art. 27 din Legea nr. 217/2003 republicata in 2012) – altfel ar fi incalcate drepturile si libertatile fundamentale.

Prin ordinul de protectie se poate solicita si obtine – in functie de gravitatea cazului, de dovezile aduse in sprijinul afirmatiilor:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.

Prin ordinul de protectie mai pot fi dispuse si alte masuri:
- agresorul sa suporte si contravaloarea chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala;
- obligarea agresorului sa urmeze consiliere psihologica, psihoterapie;
- recomandarea luarii unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

Art. 8 al. (1) din CEDO: orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.
In art. 8 al. (2) din Conventia europeana a drepturilor omului se prevede ca: este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora - ceea ce inseamna ca nu se incalca drepturile omului prin aplicarea unui ordin de protectie.

Cine emite ordinul
Competenţa de emitere a ordinului de protectie apartine judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta victima.
Ordinul poate fi emis atunci cand exista unele demersuri judiciare cu privire la savarsirea unei fapte penale - vatamarea corporala a unui membru de familie, ca exemplu.
Ordinul poate fi emis – la cerere – si intr-o cauza civila; cand, in cazul unui proces de divort, ca exemplu, unul dintre soti e agresat verbal in mod repetat de catre celalalt sot.
De asemenea, ordinul de protectie poate fi emis – la cererea victimei - chiar daca nu exista vreun demers judiciar anterior.

Cine poate cere emiterea unui ordin de protectie
Titularul cererii de emitere a ordinului de protectie este victima. Cererea poate fi introdusa personal sau prin reprezentant legal si este scutita de taxa de timbru judiciar.
Cererea poate fi introdusa in numele victimei si de:
a) procuror;
b) reprezentantul autoritatii sau structurii competente, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, cu atributii in materia protectiei victimelor violentei in familie;
c) reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, acreditati conform legii, cu acordul victimei.
Si in cazurile a), b), c) victima poate renunta la judecarea cererii privind ordinul de protectie, iar renuntarea se face oricand, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa, si se constata prin incheiere data fara drept de apel.

Cererea de emitere a unui ordin de protectie se judeca de urgenta, in camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Citarea partilor se face potrivit regulilor privind citarea in cauze urgente.
Persoana care solicita ordinul de protectie poate fi asistata sau reprezentata de avocat, la cerere.
Persoana impotriva careia se solicita ordinul de protectie este obligatoriu asistata juridic.

Modalitati in care pot interveni politistii (citez din actele normative)
În cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 sunt prevăzute modalităţile prin care poliţia intervine în cazul comiterii actelor de violenţă în familie, şi anume „la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu”, în alin. (3) al aceluiaşi articol stipulându-se că „lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situaţia victimei”.
Conform Ordinului nr. 384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie, poliţiştilor le revin următoarele atribuţii:
- monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită şi culegerea de informaţii despre acestea;
- întocmirea unei evidenţe separate privind cazurile de violenţăîn familieşi sesizareacompartimentelor cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiilor judeţenede muncăşi protecţie socială 
- colaborarea cu medici, persoane din compartimentul combaterea violenţei în familie şi asistenţi sociali în vederea instrumentării propriu-zise a cazurilor;
- îndrumarea părţilor implicate în conflict, respectiv a agresoruluişi a victimei spre servicii sociale şi medicale de specialitate;
- colaborarea cu serviciile specializate pentru protectia copilului.

Pedepsirea violentei conjugale
Violenta conjugala se pedepseste asa cum se pedepseste orice alta violenta: plangere prealabila (la politie sau la parchet/procuror), certificat medical, martori.
Infractiunile sunt reglementate in codul penal, de la art. 180 – Lovirea si alte violente – si urmatoarele (mai grave, in functie de numarul de ingrijiri medicale, in functie de eventuale schilodiri).

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In cazul faptelor prevazute la alin. 1.1 si 2.1 (n.m. asupra membrilor de familie) actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu-si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

Legaturi catre unele acte normative
Textul integral al Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata in Mai 2012
Link ordinul de protectie – aspecte teoretice si link spre model cerere pentru ordinul de protectie: