Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in
sensul neaplicarii.
Adagiu latin ce exprima regula de interpretare logica a legii civile conform
careia orice norma juridica trebuie astfel interpretata incat sa se identifice
posibilitatea aplicarii ei, iar nu sa se motiveze imposibilitatea aplicarii ei.
Astfel, in Codul civil 2011, art 1268 – interpretarea
clauzelor indoielnice – la al. 3 se dispune:
Clauzele se interpretează in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela îi care nu ar putea produce niciunul.
Clauzele se interpretează in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela îi care nu ar putea produce niciunul.
In vechiul cod civil,
art. 978 C. civ. prevedea ca, atunci cand o clauza este primitoare de doua
intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, nu in acela
ce n-ar putea produce vreunul.
Codul civil roman consacra aceasta regula de interpretare
numai pentru a fi aplicata conventiilor, dar pentru identitate de ratiune
doctrina juridica a extins-o si cu privire la interpretarea legii civile.
De lege lata, aceasta regula de interpretare fundamenteaza principiul aplicarii
imediate a legii civile noi.
