Singuratatea ar putea fi definita ca fiind starea celui care
traieste singur, dar care ar dori compania altora. Termenul se poate referi si
la momentele in care cineva se retrage in mod voit in singuratate – din motive
diverse, cu un scop anume. Sentimentul poate fi resimtit chiar si in mijlocul prietenilor
sau in mijlocul familiei – cand persoana pe care o doresti acolo lipseste cu
desavarsire si asa va ramane…
Sentimentul singuratatii poate fi unul foarte dureros…
resimtit chiar si de acei oameni care au senzatia ca nu sunt deloc singuri.
Bineinteles, singuratatea ii afecteaza serios pe aceia care
se plictisesc cu propria persoana.
In aglomerarile urbane poate exista impresia ca nu esti
singur – traim unii langa altii si tot mai multi cad victima singuratatii
pentru ca modul de viata ii impiedica pe multi si sa-si cunoasca vecinii. La
locul de munca – mai ales in companiile mari – se naste sentimentul de
incompetenta si singuratate in randul angajatilor – indiferent de functia lor.
Presiunile si stresul – concurenta – sunt permanente. Oamenii, in loc sa-si
vorbeasca, aleg – din ce in ce mai mult - sa-si trimita e-mail-uri si sms-uri; abilitatile
de comunicare sunt pe cale de disparitie (se afirma in ziarul australian The
Sunday Telegraph). Cand faci din ce in ce mai putine eforturi sa-ti intalnesti
prietenii, rudele si preferi e-mail-ul sau sms-ul risti sa ajungi din ce in ce
mai singur.
Singuratatea ajunge sa ii apese pe cei care isi pierd locul
de munca, pe aceia care pierd partenerul de viata, un parinte si chiar un copil
– care, la fel ca si moartea partenerului conjugal, lasa un gol urias, dand
nastere unor sentimente de inutilitate care-i ravasesc pe cei in cauza.
Divortul, separarea sau negasirea unui partener potrivit conduc tot spre
singuratate.
Divortul poate da nastere la sentimente de singuratate si de
esec – pentru acela care s-a gasit in situatia de a fi abandonat de partener –
din motive diverse. In cazul unui divort cei care sufera cel mai mult sunt
copiii – si se pare ca intr-o masura mult mai mare decat s-a crezut iar acesti
copii sunt mai expusi riscului de a se simti singuri cand devin adulti. Nici
parintii fara partener nu sunt imuni la sentimentele de singuratate pentru ca
nu le este tocmai usor sa aduca langa copil o persoana straina acestuia.
Celibatarii incearca si ei sentimentul singuratatii si se amagesc cu aventuri
de scurta durata despre care stiu de la inceput ca nu le vor aduce linistea
sufletului. Cei care raman intr-o legatura conjugala care nu mai are farmec
pentru nici unul au si ei o viata destul de grea: nu pot pleca sau nu vor sa
plece dar nici partenerul nu li se mai pare potrivit, dar raman "legati"
in virtutea unei "traditii", fiind – altfel spus - singuri.
Tinerii nu sunt nici ei scutiti de sentimentul singuratatii.
Multi aleg sa se destinda singuri: stau la TV, joaca jocuri video, petrec ore
in sir in fatza calculatorului – activitate pe care o practica si foarte multi
adulti, interactionand in spatiul virtual si avand impresia ca nu mai sunt
singuri, dar cand computerul este inchis ei sunt singuri – si e destul de
penibil pentru un adult sa se trezeasca dimineata cu emotia: "oare cine
mi-a scris azi?" "oare cine a mai raspuns anuntului pe care l-am
dat?" Multi adulti – in general cei cu satisfactii marunte in viata
personala si profesionala – se agata de o comunitate virtuala si isi imagineaza
– de fapt chiar traiesc, real – sentimentul ca sunt “cineva”, ca sunt
ascultati, ca are valoare persoana lor.
Persoanele varstnice se simt adesea singure, chiar si atunci
cand rudele nu ii ocolesc; rudele si prietenii – cati au mai ramas – vin din
cand in cand in vizita. Dar ce se intampla in restul timpului, cand zile sau
saptamani nimeni nu le trece pragul?
Exista vreo solutie la aceasta problema ce pare sa ia
amploare in societatea de azi? Teoretic poate fi destul de simplu dar practica
mi-a dovedit ca nu e chiar asa… Prea putini oameni pot ajunge – cu adevarat –
la sufletul altor oameni… Aici, cred, e problema – cam prea mult spus
"problema"?
Ideea de a scrie despre singuratate a venit odata cu moartea
unei batrane – gasita in casa dupa aproape o luna de zile, desi comunica zilnic
cu diversi vecini… nimeni nu s-a gandit ca i s-ar fi putut intampla ceva… Poate
n-a murit in prima zi in care nu a fost vazuta; poate ar fi putut fi salvata
daca cineva intra… la timp… Doar poate…
